Print Friendly

Maşina de gătit, cel mai principal mobilier al bucătăriei, să fie astfel construită, ca toată căldura produsă prin arderea lemnelor, să o putem folosi, fără a arde lemne multe.

Într-o maşină de cărămidă se frige carnea şi se coace aluatul totdeauna mai bine şi mai sigur răuşit, decât în cea de tablă (tuci). În maşinile de cărămidă ardem lemne mai puţine şi se păstrează căldura mai mult timp. Dacă avem maşini de tablă, trebue să o căptuşim pe dinăuntru cu cărămizi peste tot.

Locul unde facem focul, să nu fie prea mare, nici prea scufundos, ca focul făcut, să poată cuprinde întreaga suprafaţă a tablelor pe care sunt aşezate oalele cu mâncări. La început facem focul mai mic, apoi din ce în ce mai mare; făcând dintr-odată foc mare, suferă maşina. Când maşina este bine încinsă, aşezăm vasele, cu mâncările destinate să fearbă, dar nici de cum, să le bată flacăra, căci vasele se strică şi se spală mult mai greu, iară mâncarea nu ferbe mai repede şi e mai puţin gustoasă.

Când mâncările încep a ferbe, întreţinem un foc potrivit, ca mâncările să fearbă încet şi totdeauna acoperite.

Când avem să frigem o friptură mare ( o pulpă de viţel, un purcel, o gâscă, curcan, etc.) potrivim focul astfel, ca friptura să se frigă la început, încet, căci atunci o pătrunde mai bine căldura; după aceea facem un foc tot mai iute, până se frige bine şi să rumeneşte şi să nu uităm a mai adăuga câte puţină apă ca să rămână mustoasă. Când avem o friptură mai mică, atunci facem dela început un foc iute.

Când coacem un aluat cu unt, sau cu drojdii, le coacem la un foc potrivit, iar diferitele prăjituri mărunte le coacem la un foc lin. Biftecul, şniţălul, cotletele, le coacem la un foc iute.

Când n-avem nimic de copt, ţinem uşa deschisă de la cuptor, căci astfel se strică. În timpul care maşina este ferbinte, să păzim a nu o stropi cu apă rece, de oarece crapă imediat.

Fiecare maşină de bucătărie să aibă cel puţin un cazan, care să fie spălat în fiecare zi şi umplut cu apă curată, spre a avea la dispoziţie apă caldă oricând ne-ar trebui; să avem grijă să nu rămână gol, căci se strică.

Zilnic, maşina trebue curăţită de cenuşă, ca astfel curentul maşinei să fie cât mai puternic; tot asemenea înegrim şi tablele maşinei cu vopsea de maşină, mestecată cu apă şi oţăt şi le dăm lustru, frecându-le cu o perie.