postare-buna-m-tipa-si-masina-de-lux
Ca o Bună Menajeră “autentică” răsfoiesc și citesc, cu placere- recunosc, cărți de bucate vechi, diverse edituri, majoritatea din anii 1930-1940. Mă amuză și încântă totodată limbajul dulce-arhaic din acele vremuri și mă uimește cum, deși tehnologia a cunoscut numeroase revoluții și schimbări, moralitatea și trăsăturile oamenilor au rămas aceleași. Așa că aceste cărți au aplicabilitate și în zilele noastre.

Iată ce am găsit: “Problema luxului: utilul și frumosul. O definiție a luxului a fost întotdeauna greu de dat. Ceiace este lux pentru unii face parte din nevoile zilnice pentru alții: chestie de educație și deprindere. Obiecte de primă necesitate astăzi, erau altă dată un lux”( citat- nu mă apostrofați că nu știu să scriu corect gramatical).

Corect, nu?

Iată definiția luxului în DEX: LUX- Nivel de viață excesiv de costisitor / Fast, eleganță, somptuozitate, splendoare / Loc. adj. De lux = a) extrem de confortabil; care nu reprezintă un lucru de primă necesitate; elegant, somptuos; b) de calitate superioară, de prim rang; select; c) care are articole de calitate superioară și de rafinament.

Însă modul de viață luxos era “chestie de educație și deprindere”, ceea ce în zilele prezente parcă nu mai este adevarat, în mare parte (putem da vina pe vechiul regim ce a avut grijă să nu mai trăim în lux- unii și să fim egali unii cu alții). Acum a devenit un lucru “cumpărat”, afișat ostentativ și cu care posesorii defilează ca împăratul cu hainele imaginare. Și luxul ăsta nu se mai “investește” în lucruri de valoare adevarată: educație, obiecte de artă ( tablouri, sculpturi, porțelanuri, fotografii, bijuterii de autor etc) ci în lucruri cu care te poți lăuda pe stradă sau facebook: tzoale de firmă, mașini tari, vacanțe exotice.

Luxul- din definiția lui înseamnă elegant, somptuos, rafinat. Poate să fie reflectat în lucruri dar trebuie să existe și în atitudine, comportament. Apoi, cine își permite luxul? Poate fi doar parțial? Adică am o viață luxoasă dacă am o mașină tare, haine de firmă ( adică lucruri cu care mă afișez) și în rest nu prea am nimic? Și aici am găsit un alt paragraf ( legat, bineînțeles da mâncare): “nu întrebuința niciodată o veselă atât de scumpă încât să mănânci în ea cu frică sau să te întristezi dacă cineva ar strica din greșeală o piesă. Proporționează-ți obiectele de care te servești, mijloacelor de care dispui. Nu uita că măsura, echilibrul și armonia sunt puncte de plecare ale fericirii și condițiile prime ale bunului gust. Farfuria în care mănânci, paharul în care bei și țigările pe care le oferi sunt lucruri de prea minimă importanță pentru a merita să devie obiectul unei preocupări- dacă ai creier, se înțelege.”

Adevarat! Și dacă înlocuim vesela scumpă ( că în ziua de astăzi la cei mai mulți nu mai contează) cu haine de lux, mașini de lux sau alte lucruri ce se consumă și nu se păstrează în timp? Se aplică citatul de mai sus zilelor de astăzi? Eu zic- DA!

Concluzie: investiți în adevaratele valori, în ce reprezintă ele astăzi și ce vor fi mâine. Nu investiți în lucruri trecătoare doar pentru fațadă ( trup), investiți în lucruri mai adânci, pentru minte și suflet.

Cu drag,

Simona NOGE