Acest blog a luat naştere din respectul faţă de femeile din generaţiile trecute, din respect pentru trecut şi pentru tradiţie şi, nu în ultimul rând, pentru a trezi, cel puţin din curiozitate, interesul pentru modul în care se gospodăreau femeile în timpurile în care nu exista tehnologie ci doar cunoaştere, pricepere, pasiune şi…datorie.

        Şi pentru a întelege titlul blogului, uşor “demodat” şi cu alt sens în zilele prezente, am să citez din mesajul introductiv al autoarelor celor trei cărţi de bucate, din perioada interbelică, ce      m-au convins să pornesc în această călătorie în timp.


“Dând la lumină a IX-a ediție a acestei cărți de bucate alcătuită cu multă conştiinciozitate şi dragoste de muncă de scumpa noastră mamă, ne simțim datoare ca fiice să reproducem aci gândul bine îndrumător alautoarei în privința rostului acestei cărți.

Amintindu-şi de vorbele lui Edmondo de Amicis, că soarta multor oameni atârnă adesea de faptul dacă în casa părinților lor a existat ori nu o bibliotecă; tot aşa – zicea ea – atât sănătatea cât şi soarta economică a unei familii atârnă de cunoştințele artei culinare ale gospodinei, căci pentru a cultiva spiritul - năzuința cea mai superioară a omului – trebuie înainte de toate să ştii să hrăneşti trupul
Şi – adăogăm noi – zadarnic vom respira aerul cel mai curat şi ne va sta la dispoziție cea mai bogată bibliotecă, daca celui mai principal organ de existență al ființei omeneşti – stomacul – nu i se va pune la dispoziție hrana cea mai cuminte pregătită. De acest adevăr – piatra de temelie al familiei – dorim noi să fie încredințate toate femeile române, păstrătoarele fireşti ale existenței națiunii noastre.

      O bună gospodărie, este una din condițiunile esențiale pentru bună starea și fericirea familiei.

      Bărbatul adună cele necesare traiului, iar buna lor întrebuințare şi întreaga economie interioară a casei este de competința şi atribuțiunea femeii. Femeia, ca o albină silitoare, chiverniseşte, prelucrează şi împarte, după trebuință, cele adunate. Prima datorie a unei bune gospodine este ştiința şi îndemânarea de a pregăti hrana necesară, fie ca să poată pregăti ea singură, la nevoie, fie ca să poată conduce şi exercita un control serios asupra acelei persoane, care pregăteşte mâncărurile. Căci dela felul alimetelor şi dela modul de a se hrăni atârnă, în prima linie, sănătatea tuturor membrilor familiei şi în special buna educațiune fizică a copiilor, care este temelia educațiunei morale şi intelectuale.
Aceste considerațiuni şi lipsa cărților de acest fel în limba română, mai ales a cărților originale şi prin urmare mai potrivite trebuințelor noastre, la îndemnul amicilor şi cunoştințelor mele, cari cunosc studiile ce le-am făcut în şcoala de menaj ( Damen-Stift) din Viena, etc., şi practica câştigată în un şir lung de ani, de căsnicie, precum şi sprijinul ce mi s-a dat de femeile române, m-au hotărât să public a IX-a ediție, mult mai perfecționată şi mărită.
Aşi fi foarte fericită dacă prin această modestă lucrare, făcută cu multă osteneală, aşi putea aduce mamelor, bunelor menajere și școalelor de menaj, serviciul ce doresc.
Intru cât voiu fi reuşit în îndeplinirea acestei dorințe, rămâne la bine-voitoarea apreciere a persoanelor competinte.”
Ecaterina Dr. S. Comşa
absolventă a Institutului Damen-Stift din Viena

“Iubită lectoare!
S-a zis că noblețea obligă, eu aş adăoga că ştiința impune. Sub impresiunea acestui principiu şi pentru a rămâne fidelă deprinderii străbunelor noastre, ce-şi găsiau mulțumire a comunica altora sfera cunoştințelor lor, premiteţi unei modeste române ce şi-a consumat o serie din anii vieţii sale în calea plăcută dar spinoasă a vieţii casnice, să depue astăzi în mânile voastre, în mânile junei generaţiuni, fructul experienţei şi al ocupaţiunilor sale de menagiu.

 Vă prezint dar modesta operă intitulată Buna Menageră. În ea veţi găsi călăuza fidelă, ce vă va descoperi secretul prin care să desfăşurați gustul, eleganța şi un bun confort la mesele, ca şi în sânul familiilor voastre.

  Cu mai puţine mijloace şi mai multă plăcere veţi vedea aranjându-se la dejunurile, ca şi la dineurile voastre, eschisul preparaţiunilor culinare, ce mă măgulesc a crede că Buna Menageră va reuşi să le ia din monopolul câtorva familii privilegiate, spre a le pune la îndemâna tuturor claselor, tuturor familiilor, ce înţeleg principiul economiei domestice, şi ştiu a aprecia valoarea unei vieți casnice bine organizată.

       Departe de mine cugetarea de a mă măguli un singur minut, că prin prezenta operă am spus cel din urmă cuvânt ce s-ar putea zice asupra delicatei şi mult caprițioasei arte a preparațiunilor culinare. Am voit pur şi simplu să descriu liniile procedării unui menagiu sistematic intemeiat pe gust şi un bun confort.
Dacă am atins sau nu acest scop, aceasta aparține lectoarelor ce-mi vor face onoarea de a mă urma, şi în particular Doamnelor române, la a căror înlesnire şi progres am sacrificat orele mele de repaos.
       Fie ca opera mea să serve de îndemn şi stimul pentru o pană mai cu talent şi un gust mai fin în arta de a combina satisfacțiunea acestui capricios consumator, ce se numeşte “stomah”.

“Familia este temelia societăţii; un bun menagiu recomandă o bună familie”
Ecaterina colonel Steriad

         Acum, citind mesajele de mai sus, poate o să spuneţi că mesajul e fără sens, că, în prezent, femeia e carieristă, de acţiune, munceşte cot la cot cu bărbatul, nu mai există timp petrecut în bucătărie, pentru a hrăni stomahul, adică trupul şi implicit sufletul, nu mai există timp pentru familie, pentru cămin; totul se petrece astăzi în viteză, nu mai există educaţie culinară şi nici comportament adecvat la masă; se mănâncă în mall-uri, în fugă, gălăgie, cu ochii în calculator sau vorbind cu gura plină….
         Vă las pe voi să trageţi concluziile: dacă vă regăsiţi de o parte sau alta a situaţiilor, dacă am evoluat sau nu, ce e bine şi ce e rău sau ce putem să facem ( cu puţin efort şi voinţă şi poate  cu mici compromisuri ) să schimbăm lucrurile.

         Eu pot să spun că, în situaţia prezentă, atât femeia cât şi bărbatul pot încerca să fie Buna Menajeră, măcar o dată pe săptămână, pentru a creea ceva din liniştea şi căldura căminului de odinioară, de a transmite mai departe copiiilor moştenirea lăsată de predecesoarele noastre bunici şi mame, de a dezvolta mai departe generaţii sănătoase, atât trupeşte cât şi sufleteşte.

          Eu am să mă străduiesc! Astfel, îmi propun ca, în fiecare săptămână, să gătesc un meniu din cărţi de bucate vechi…şi o să rămâneţi uimiţi de ce cunoştiinţe existau acum aproape 100 de ani, cât de sănătos se mănca atunci şi cu cât efort ( citiţi şi celelalte capitole! ).

Cu drag,
Simona