Print Friendly, PDF & Email

< Inapoi

Şirul ouălor cu care se nutreşte omul e bogat; dar în acest şir, de la icrele moi până la ouăle de crocodil, tot ouăle de găină rămân cele mai potrivite cu stomacul omenesc.

Ele dau multă hrană trupului şi cu cât sunt mai moale gătite, cu atât se mistuiesc mai lesne. Dar trebuie să fie proaspete, căci altfel sunt un aliment primejdios. Nimic nu strică mai lesne, de cât oul stătut, pofta de mâncare.

Oul proaspăt e alb şi nu străluce. Privind la lumină el e străveziu. Aruncat în apă, el cade în fund. Pus pe limbă, el e rece – mai ales la vârf. În sfârşit, el nu are nici un miros problematic.

Spre a păstra ouăle timp mai îndelungat proaspete, trebue să le ţinem la răcoare, dar nu la aer, căci ele se strică, dacă aerul străbate prin porii găoacei. Adeseori ouăle se ţin în var, ceea ce face că ele să nu se strice, dar, se poate să nu mai fie bune pentru spumă. Puse în cenuşe, ori în tărâţe ouăle se golesc mai de grab, ca în var, iară în apă sărată capătă un miros greu. Dupa D-rul Wiel e mai bine să le ungem cu uleiu de in şi să le întoarcem la fiecare opt zile o dată, ca să nu stee mereu cu aceeaşi parte în jos.