Print Friendly, PDF & Email

< Inapoi

Peştii sunt de două feluri, unii cari se hrănesc cu vegetalii şi alţii răpitori, cari mănâncă viermi, alţi peşti, adecă mai ales carne, fie vie, fie mortăciune. În deobşte peştii cari se hrănesc cu vegetalii au solzi, iară cei ce se hrănesc cu carne sunt lipsiţi  de solzi. Peştii răpitori sunt mai graşi şi mai buni; ei nu sunt însă decât pentru oamenii cu stomac bun. Peştii mai slabi, din contră, mai ales fierţi, sunt o mâncare uşoară şi priincioasă pentru bolnavi. Însă peştele dă puţină hrană trupului şi mai ales puţin sânge.

Fiind prea bătrân, peştele e o mâncare atât de grea şi de seacă, încât e pagubă să ne muncim stomacul cu ea; dar nici baboii prea mici nu sunt buni. Mai bun e peştele, care a crescut la mărimea lui normală.

În deobşte peştele se ţine timp mai îndelungat viu şi aceasta face să piarză mult din calitatea lui, fiindcă acea viaţă măiestrită nu e decât un chin, o lungă agonie pentru dânsul. Mai bun e peştele atunci, dacă putem să-l prindem să-l tăiem şi să-l gătim fără multă zăbavă. Stătut e mai rău, iară stătut prea mult chiar o boală. Când a stat prea mult, peştele pute şi urechile i se albesc.

Peştii cari se hrănesc cu hoit, cu gunoiu şi cu alte necurăţenii sunt primejdioşi şi adeseori chiar otrăviţi; de aceea trebue să ne ferim de peştii prinşi la nişte locuri, unde ei îşi pot afla asemenea hrană. Adeseori peştii sunt bolnavi şi atunci trebue să ne ferim de ei. De regulă un peşte deprins a trăi în apă limpede şi curată, fiind silit a trăi într-o baltă, se îmbolnăveşte. Răi şi adeseori chiar otrăviţi sunt peştii pe timpul goanei, în deobşte iarna, până la Martie.

Fiindcă în trupul peştilor de obiceiu se încuibă o mulţime de viermi şi viermuleţi, mai ales peştele trebue să fie bine curăţit şi bine fiert, ori fript înainte de a fi pus pe masă. Fiert, peştele e mai priincios decât fript, ori gătit altfel.