<Inapoi

Cafeaua este pentru foarte mulţi oameni o trebuinţă zilnică şi aşa unul dintre alimentele, pe care menajera trebue să-l cunoască pe cât se poate de bine.

Cafeaua e de soiuri foarte deosebite; afară de această calitate a ei, ca aliment, atârnă şi de modul cum a fost preparată. În genere, ea este un aliment care hrăneşte trupul şi în acelaşi timp îl agitează. Cafeaua bună sporeşte sângele şu urcă temperatura lui; după o ceaşcă de cafea inima lucrează cu mai multă energie şi pulsaţiunea e mai agitată. Zahărul, laptele ori smântâna fac cafeaua mai astâmpărată.

Pentru ca să fie bună, cafeaua trebue să fie îndestul de prăjită; însă cafeaua care a fost prea tare prăjită, nici nu mai e cafea, ci cărbune curat, căci ea a pierdut toată puterea.

Cafeaua e mai bună, dacă stă mult timp aşa neprăjită; e deci bine, ca după putinţă să ne aprovizionăm pentru un timp mai îndelungat. Dar atunci trebue să o păstrăm bine, la loc curat şi pe cât se poate de uscat, unde nu sunt mirosuri grele, fiindcă ea se strică lesne. Chiar şi pe aceasta e bine să o spălăm cu apă rece şi s-o uscăm din nou la soare ori pe maşină.

La cumpărarea cafelei crude este de consiliat de a prăji o probă, a o ferbe şi a o gusta fără zahăr. Când găseşti ici-colo între cafeaua crudă câte un bob mâncat de vermi, asta dovedeşte că este cafea de calitate bună căci vermele de cafea îşi alege fructul cel mai bun.

Prăjirea cafelei: înainte de prăjire, o alegi, o speli niţel în apă căldicică, o ştergi cu o cârpă curată şi o pui în maşina de prăjit pe vatră sau pe spirt. La început pe un foc mai lin, apoi pe mai tare, până se rumeneşte frumos(când fumegă şi începe a plesni e gata prăjită- cafeaua bine prăjită e cam de culoarea tutunului şi străluceşte); apoi verşi cafeaua pe o sită ca să se răcească ( nu pe hârtie sau pe cârpă căci îi absoarbe toată grăsimea). Apoi o păstrezi în cutia de cafea (vase de sticlă ori porţelan, bine închise). Cafeaua prăjită se ţine bine 8 zile.

Adeseori cafeaua e stricată chiar când o cumpărăm. Prin urmare, să nu cumpărăm cafea decât de la neguţători vrednici de toată încrederea, care nu vând marfă proastă şi ştiu să deosebească soiurile bune de cele rele. Cu totul rău este a cumpăra cafea pisată, pentru că acela, care vinde asemenea cafea, alege cele mai rele soiuri şi îndeobşte le mai amestecă cu făină de cartofi, de orez, de ovăz, de mazăre şi altele.

Soiuri de cafea:

Mokka, măruntă şi rotundă, creşte în Arabia; e cel mai bun soiu, dar, numai arareori îl găsim veritabil, ci ni se dau mai ales alte soiuri sub acest nume.

Iava se găseşte de mai multe feluri, care toate sunt mai mult ori mai puţin bune.

Surinam este foarte bună.

Ceylon este bună, dar mai slabă.

Campinas, Rio şi Santos sunt bune; au însă îndeobşte un miros de mare.

Triage este o amestecătură din fel de fel de rămăşiţe şi e un soiu cu totul rău.

Surogatele de cafea sunt stricăcioase, unele mai mult, altele mai puţin, dar toate fără deosebire. Cele mai obicinuite şi mai puţin stricăcioase sunt “ţicoria” şi aşa numitul extract de cafea; însă chiar şi aceste se falsifică.