Print Friendly, PDF & Email

<Inapoi

De obiceiu bucatele se gătesc la casă; câte odată însă ele se cumpără, cel puţin în parte, gătite pentru masă, cum sunt cărnurile afumate, răciturile, cârnaţii, marinatele etc.

Carnea afumată le prieşte unor stomacuri, chiar mai bine decât cea proaspătă: dar dacă ea nu a fost afumată acasă, nu prea se ştie, dacă s-a ales carne bună, dacă a fost bine sărată şi îndestul străbătută de fum.

Marinatele, fie cărnuri, fie peşti sunt mai bune făcute în casă; dacă le cumpărăm trebuie să fim atenţi să fie proaspete.

Cârnaţii, fiind o carne tăiată în bucăţi foarte mici, îi priesc stomacului şi afară de aceasta sunt şi hrănitori, de oarece ei se frig ori se fierb în pielea lor şi aşa sucurile rămân într’înşii. Însă când cârnaţii nu se fac la casă, nu ştim cu ce sunt umpluţi. Este un lucru oarecum firesc, ca măcelarul să nu arunce carnea pe care nu a putut-o vinde, ci să o taie pentru cârnaţi şi aşa să ne vândă boala ori cel puţin o mâncare, care în loc de a fi mistuită de stomac, ne mistuie ea pe noi. Cârnatul e fiert, dacă nu mai e roşiatică zeama ce ese din el, când îl tăiem ori îl împungem cu furculiţa. În cârnaţii stătuţi şi mai ales în cei făcuţi cu sânge, cu ficat, cu pâine, cu făină ori cu lapte, apoi în cârnaţii care s-au îngheţat şi s-au dezgheţat în mai multe rânduri, se produce cu vremea o otravă primejdioasă. Pe cârnatul cu otravă se văd nişte noduri de grăsime, locuri deşerte, pete negre, verzi ori albăstrii, sunt dulci la gust şi au un miros acriu.

Răciturile se fac din cele mai cleioase şi oarecum mai jingaşe bucăţi şi aşa dacă nu sunt prea tare fierte, ele sunt o mâncare uşoară şi prielnică chiar şi pentru oamenii cu stomac mai slab. E bine să nu punem prea multe ingredienţii în ele, pentru că le stricăm. Ingredienţile urmează a fi puse numai târziu, căci altfel se perd în timpul fierberei.

Preparatele din carne, gata cumpărate sunt preparate bănuite de tribunalul menajului. Cea mai bună apărare însă contra tuturor primejdiilor ce s-ar putea naşte din cumpărarea preparatelor de carne este şi rămâne: de a nu cumpăra decât de la neguţătorii cu nume bun, în care putem să avem toată încrederea.