Cartofii sunt o mâncare săracă în sucuri nutritoare şi greu de mistuit, dar ei sunt buni ca ados la celelalte mâncări mai hrănitoare. Soiurile de cartofi sunt foarte numeroase, dar dintre acestea unele (făinoase) sunt bune fierte, altele fripte şi iarăşi altele (cartofii prea mari) ca să hrănim vitele şi alte animale cu ele.
Pentru ca să fie buni, cartofii trebue să fie copţi şi sănătoşi: aceştia sunt grei, vârtoşi, deopotrivă la mărime şi au nişte gropiţe la suprafaţă.
Cartofii cu pete albăstrii, cari au un gust dulciu şi un miros neplăcut, sunt degeraţi. Dacă-i tăiem, iese din ei o zeamă cam cenuşie. Ei sunt răi.
Tot atât de răi sunt cartofii încolţiţi a căror pieliţă e pe ici, pe colo crăpată.
Adeseori cartofii sunt bolnavi; dacă tăiem însă părţile bolnave, restul e bun.
Cartofii în general sunt mai bun fripţi. Fierbând însă cartofii, e bine să-i punem numai decât în apă fierbinte (numai cartofii degeraţi şi încă nedesgheţaţi e bine să fie puşi în apă rece, ca să se desgheţe încetul cu încetul, în proporţiile, în care apa se încălzeşte).
Faina Malaiul Orezul Sago Cartofi
