Print Friendly, PDF & Email

Dacă aţi citit capitolul “vase şi unelte” atunci sigur aţi citit prima frază care spune că cele mai bune vase sunt cele din aramă- sunt mai scumpe dar sunt cele mai bune. Apoi, mă tot uit la Paprika şi văd vase de cupru. Citesc pe net şi aflu că mâncarea în vasele de cupru are alt gust- mult mai bun. Destul cât să-mi stârnească curiozitatea!

Aşa că începem procesul de fabricare, în serie limitată, lung, greoi şi plin de aventură a tigăii de cupru. Tablă groasă, dimensiune mare (bună atât pt. restaurante cât şi pt. uz gospodăresc)…multă agitaţie (trec peste să nu vă plictisesc) şi iese prima tigaie. Ok, dar cum facem mânerele? Le facem din inox înegrit, să nu oxideze şi să arate bine. Apoi, ne-am dat seama că-i lipseşte ceva. Şi acel ceva a fost amprenta unui artist, caruia îi place să lucreze mult în cupru- Horaţiu Weiker. El a amprentat tigaia cu o bordură, bătută manual şi a conceput şi lucrat, tot manual, cele două mânere asimetrice.

Ce a ieşit? O operă de artă! Vă las pe voi să apreciaţi.


Detalii tehnice: diametru 37 cm, adâncime 6 cm, tablă de cupru de 1,5 mm grosime

Avantaje: transmite căldura rapid şi uniform astfel încât alimentele au un alt gust, mai pregnant şi mai aromat; nu se arde mâncarea şi nici nu se leagă de fundul tigăii; timpul de coacere/prăjire este mult mai scurt; se curăţă uşor; este rezistentă; este foarte decorativă.

Eu, de câteva zile, de când am tigaia aceasta magică, gătesc doar în ea. O să postez mai des impresii despre gătitul în această tigaie, aşa că nu o să vă plictisiţi!

Primul fel: tradiţionala omletă (nu am apucat să fac poze că ne-au zăpăcit aromele); ce pot să vă spun este că toate aromele şi gusturile sunt amplificate, că omleta în tigaia aceasta are cu totul alt gust; se coace uniform, fără să se ardă sau să se lipească de fundul tigăii.

Felul II: legume, de toate, dovlecei, vinete, ceapă, ardei verde, roşii, broccoli, varză, puţin ulei de măsline şi puţină apă ( câţiva stropi). A ieşit bestial de bun- ca în reclama eceea PREA BUN! Legumele s-au pătruns, au rămas crocante, gusturile s-au amplificat, fără să se amestece (nici o legumă nu a preluat gustul celeilalte).

Nici de data aceasta nu am reuşit să fac poze! Poate după ce ne mai astâmpărăm poftele stârnite de arome, mirosuri, culori să reuşim să facem câteva imagini convingătoare.

cu drag Simona NOGE