Carnea de porc e mai puţin nutritoare decât cea de vită, dar ea dă grăsime şi nu cade greu în stomac.
Cea mai bună e carnea de porc mai tânăr, îngrăşat cu porumb. Carnea de porc hrănit cu cartofi e searbădă, iară cea de porc ţinut la ghindă e uleioasă. Un lucru cu desăvârşire prost e carnea de porc hrănit cu peşte. Cel ce vrea să aibă o carne de porc pe cât se poate de gustoasă, înainte de a tăia porcul, îi dă de câteva ori lapte cu tărâţe.
Când e bună, carnea de porc, friptă, e albă, grăsimea e vârtoasă, albă şi granuloasă, oarecum ca nisipul mărunt. Carnea proastă e roşiatică, având o grăsime gălbinie, care nu se sleieşte de tot şi se scurge prea lesne.
Carnea de porc e un prea bun aliment pentru iarnă fiindcă ea desvoltă multă căldură în trup; tocmai pentru aceea însă în timp de vară ea trebue să lipsească de pe masă.
Porcul e porc şi aşa foarte adeseaori mănâncă şi carne vie din care se umple cu fel de fel de viermi şi viermuleţi. Cu deosebire mult sgomot au făcut în zilele noastre trichinele aflate în carnea de porc. Ca să scăpăm dar de orişice primejdie, trebue ca carnea de porc, ce o mâncăm, să fie bine fiartă, friptă, afumată ori sărată. Pentru aceea nu totdeauna e bine să cumpărăm carne afumată ori cârnaţi de porc, căci nu ştim, dacă afumarea a fost deplină; în tot cazul asemenea alimente trebue să fie bine fierte ori fripte ca să piară orice vietate din ele.
Purcelul mic e pentru mulţi o delicatesă şi pentru mulţi o mâncare nesuferită. Şi unii şi alţii au dreptate, căci el nici nu strică nici de vreun folos prea mare nu este. În tot cazul-trebue să fie gătit pe cât se poate de simplu şi cu niţică lămâie.
